ANDREI!
Să nu plângi!
Să nu laşi ochii tăi să plângă
Si sa nu-ntrebi unde-am plecat,
Fii curajos şi-n zori, alungă
O lacrimă ce încă n-a secat!
Eu ştiu că încă vei mai plânge
Si primul pas va fi mai greu,
Te va durea, căderea frânge
Chiar şi credinţa-n Dumnezeu!
Mă doare lacrima ce-ţi cade
Şi gânguritul tău ce cheamă
Iubirea, ce nu există-n toate
Să te faci mare iar cand ţi-e greu
Tu sa te-aşezi la pieptul meu,
Voi fi mereu acolo sus
Şi-un zâmbet, de vom fi-mpreuna,
Acolo, ne va fi de-ajuns!
Minunea de a fi mamă!
Cum este-n sufletul de mamă!
Să te faci mare iar cand ţi-e greu
Tu sa te-aşezi la pieptul meu,
Voi fi mereu acolo sus
Şi-un zâmbet, de vom fi-mpreuna,
Acolo, ne va fi de-ajuns!
Florentina Crăciun
Minunea de a fi mamă!
Copiii sunt cea mai mare minune ce ni se poate intampla noua, femeilor. Nu exista ceva asemanator. Orice ne poate aduce bucurie; o floare, un zambet, dragostea,primul sarut, implinirea, dar minunea ce i se poate intampla unei femei este numai
aceea de a fi mama. De aceea, trebuie sa fim constiente ca pentru a fi fericite
trebuie sa avem grija de sanatatea noastra si a copilului nostru. Am cunoscut durerea
de pe chipul unei nefericite mame care si-a adus in brate copilasul la spital cu tem-
peratura. In forfota greu de controlat de la sectia de urgente mama incerca sa se
faca luata in seama de catre o asistenta. Aceasta a plecat asigurand-o ca revine
dupa ce îi face cunoscut medicului despre starea copilului. Desi i s-a facut loc
pe scaun nu a avut linistea necesara sa stea intr-un loc astfel ca mergea de-a lungul
holului strangandu-si copilul la piept.
Dupa o ora de asteptare aceeasi asistenta a venit si a condus-o la doctor. Dupa alte
treizeci de minute care si pentru mine au adus vesnicia s-au auzit tipete disperate,
mi-am indreptat privirea inspre directia respectivă si am inteles pe loc ca era vorba
chiar de mama cu copilul. M-am ridicat rapid facandu-i loc sa se aseze si incercand
sa o fac sa se linisteasca. Nu mai plangea dar spunea interupt franturi din ceea ce
probabil ii spusese medicul... copilul nu are nimic... dumneata esti vinovata, l-ai
speriat. Trebuie sa... te ingrijesti, mergi sa faci niste analize si maine dai un telefon
sau trimiti... pe cineva dupa rezultat, si se uita la mine cu ochii mariti.
A asezat copilul pe scaun si dintr-o data mi-a spus ca este sigura ca o sa moara.
Asta nu poate sa fie adevarat, i-am spus, esti tanara, suficient de bine facuta, nu cred
sa fie motive care sa te faca sa intelegi asta. Asa a spus doctorul? am ales eu sa o
intreb. Nu, dar sunt sigura, o spun si ochii mei, sunt galbeni, de mult sunt asa, eu
nu trebuia sa am copii dar mi-am dorit nespus si am riscat. Acum o sa suport.
Dintr-o data mi s-a parut mai linistita. Lasa am zis, vii maine sau trimiti pe cineva
si atunci afli adevarul.
Am plecat lasand-o la poarta unde trebuia sa astepte o ambulanta sa o duca acasa.
I-am cerut numarul de telefon si am asigurat-o ca a doua zi o voi suna sa-mi
spuna rezultatul analizelor ei. A dat din cap zambind. Am pus degetul pe nasucul
cald al lui Andrei, asa il chema pe copil, m-a privit vioi si a intins manuta spre
mama lui.
In ziua aceea tot ce am facut a fost fortat, nu aveam chef de nimic. Ma gandeam
ce inseamna viata si cate miracole dar si ciudatenii are. Familia mea intelege
greu uneori sentimentele mele ciudate, cum zic ei. Cum se poate sa te atasezi
asa, intamplator, de o femeie si un copil sau sa le urmaresti o evolutie, oricare
ar fi ea. Ei bine, se poate, drept care, dupa o noapte agitata si o jumatate de zi
plina de esecuri mari sau mici, a venit si posibilul moment potrivit pentru ca
sa aflu ce se intampla cu analizele Sorinei, nume pe care mi l-a destainuit
abia la plecare, ieri. Dupa cateva cuvinte de curtoazie am intrat direct in subiect.
Ai rezultatele? Ce ti-a spus docorul. Pauza. Sorina, ce faci? plangi?... de ce?
Nu a vrut sa spuna mai mult doar ca mai are putin de trait si n-o sa stie ce sa
faca cu copilasul atat de mic. A riscat si a pierdut. Familia este distrusa iar
Andrei si-a imprimat o tristete dureroasa. Nu se stie cine chiar a tipat la el
sa nu mai planga deoarece, numai asta mai lipsea, adica el, care nu avea voie
sa vina. Dureros!
Vreau sa spun ca dupa o lipsa a mea din localitate si ne mai avand timp sa
mai sun, intr-o zi cand am venit acasa a sunat telefonul fix. Rar mi se intam-
pla sa raspund sau mai exact, sa sune acest telefon. Am raspuns dar de la
celalalt capat nu am auzit decat... v-am cautat mult... Sorina...Sorina a murit,
dar a cerut pana in ultimul moment sa va chem. Sunt sigura ca limita du-
rerii nu o stie nimeni, dar in acea clipa am simtit o durere ascutita in inima.
Cine este la telefon? am intrebat, sunt... tatal ei mi-a raspuns. Am constatat
ca ati fost o intamplare frumoasa din viata ei. Cand o sa aveti cateva momente
libere as vrea sa va cunosc, sa discutam despre Sorina. Va doresc numai
bine doamna, va raman indatorat.
Asa s-a incheiat ultimul capitol din viata Sorinei. Am primit poze cu Andrei,
este un copil frumos, vesel, si spune bunicutul ca e si foarte intelligent.
La Multi Ani Andrei! Astazi a implinit un an!
Articol scris de Florentina Craciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu